Creasta Fagarasului de la V la E in sase zile (partea I-a)

Perioada: 27 iulie-1 august 2012

Persoane: Ionut, Cata (pentru prima zi) si Eu

Ziua I-a –  27 iulie – Turnu Rosu – Chica Pietrelor – Saua Suru – Varful Budislavu – Portita Avrigului – Lacul Avrig

Ziua a II-a – 28 iulie – Lacul Avrig – Varful Garbova – Vf. Scara – Vf. Musceaua Scarii – Vf. Serbota – Custura Saratii – Saua Cleopatrei – Vf. Negoiu – Strunga Doamnei – Lacul Caltun (Refugiul Toma Boarescu)

Fiindca pasiunea pentru munte trebuie dezvoltata, eu impreuna cu ceva prietenii am hotarat sa facem traversarea Crestei Fagarasului de la V la E. Astfel, ne informam care ar fii cel mai bun traseu, citim diferite bloguri ale persoanelor care au mai parcurs aceasta creasta frumoasa si antrenanta cu o lungime de peste 72 km liniar si hotaram sa pornim din Turnu Rosu. Dupa mai multe discutii legate de grup, de transport si alte lucruri legate de logistica, am plecat in seara de 26 iulie cu un autocar inspre Talmaciu ( localitate aflata aproape de intrare in Defileul Oltului, la 20 km de Sibiu). Ajunsi aici in jurul orei 23:00 ne-am hotarat sa ne deplasam spre Turnu Rosu pentru a avea mai putin de mers in ziua urmatoare.
Din Talmaciu pana in Turnu Rosu sunt aproximativ 4-5 km de parcurs spre sosea, ca si indicator este ok sa urmariti pe cel cu Manastirea Turnu Rosu. Dupa ce am parcurs aceasta distanta, am campat fix la iesirea din acest sat pe partea dreapta, langa un mic izvor de apa.

Ziua I-a – 27 iulie – Turnu Rosu – Chica Pietrelor – Saua Suru – Varful Budislavu – Portita Avrigului – Lacul Avrig

Am pornit pe traseul Cruce Rosie pe la ora 8:20, iar dupa 50 de minute (4 km) intr-o foarte usoara panta pe un drum de tara bine ingrijit am ajuns la troita de la intrarea in Manastirea Turnu Rosu, aici era amenajat un izvor in care ne-am incarcat bidoanele cu apa.  Mergand  aproximativ 1 km de la manastire drumul pietruit se termina si incepe o urcare abrupta prin padure. Marcajul in Cruce Rosie este destul de vizibil in padure, iar cararea facuta de turistii si localnici este foarte batatorita.

Urcusul prin padure a durat 30 de minute, a fost destul de pronuntat, carerea era vizibila si merge in general in serpentine pentru a usura efortul celor care o urca. La sfarsitul acestui urcus exista un al 2-lea stalp indicator care indica ca mai sunt aproximativ 2 h pana la Chica Pietrelor.

De aici traseul o i-a la inceput printr-o padure de foioase, ajunge intr-una de conifere, iar foarte aproape de Varful Chica Pietrelor ajunge in zona pasunilor alpine si a jnepenilor. Pana aici am facut aproximativ 4 h cu tot cu pauze. Ultima sursa de apa intalnita pe traseu, pana in aceasta zona a fost cea de la sfarsitul drumului pietruit care urca din satul Turnu Rosu.

De la Chica Pietrelor marcajul Cruce Rosie se termina si de aici continuam pe Banda Rosie. Dupa intrarea pe Banda Rosie, traseul a ajuns pe creasta, lunga de peste 70 km si care se termina in zona Varfului Comisul. Lasand Chica Pietrelor in urma trecem prin stanga Vf. Chica Feredeului, dam de cateva izvoare, ne realimentam, iar apoi trecem prin partea sudica a Vf. Tatarului si ajungem in zona Saua La Apa Cumpanita, aici exista apa de obicei, insa in verile secetoase exista posibilitatea ca izvorul sa fie secat.

Dupa aceasta ne urcam spre Vf. Moasa si Saua Surului, insa datorita faptului ca in aceea parte se vad nori de ploaie, hotaram sa ne oprim ca sa mancam ceva, trecusera aproape 6 h de cand am pornit pe traseu, iar pana atunci am mancat doar ceva afine si cateva batoane de ciocolata. Mancam in fuga, pe langa noi trec niste cehi pe care i-am depasit pe urcare si apar primii picuri de ploaie care inca ne lasau sa mancam. Vazand ca picurii s-au intetit ne strangem repede, ne punem pelerinele si plecam spre Suru si varfurile ce urmeaza.

Ajunsi in Saua Surului ploaia s-a intetit si am zis sa nu ne mai grabim, pentru ca nu o urcam pe Vf. Budislavu care se vedea in zare in conditiile in care vor incepe si fulgere. Din Saua Surului pana in Saua Rosiile am mers in aproximativ 30 de minute, ne-am hidratat putin si apoi am facut o pauza de 10 minute inainte de urca ascensiunea de 200 m a Vf. Budislavu, in acest rastimp ploaia s-a oprit si astfel ne-am bucurat de alegerea facuta. Urcarea pe varf este de o dificultate medie, insa datorita faptului ca pietrele si nisipul de pe traseu erau umede, ni-i s-a parut destul de grea. In cele din urma am ajuns pe varf dupa mai bine de 8 h de mers si ne-am bucurat de privelistea avuta, chiar daca era innorat se putea vedea in departare Vf. Suru, Vf. Vartopul Rosu, Vf. Ciortea si Vf. Grohotisului.

Dupa ce am admirat cateva minute frumusetile din imprejur am coborat spre Portita Avrigului si mai apoi spre Lacul Avrig, loc unde v0m campa in aceasta prima zi in Muntii Fagaras. La Lacul Avrig am baut apa atat din el, cat si din izvorul situat in partea stanga cum cobori din Portita Avrigului, la 5 minute de lac.

La Lacul Avrig am ajuns pe la 17:40 h, dupa aproximativ 9:20 h de la pornirea pe traseu. In aceasta prima zi am intalnit si 2-3 turme de oi, insa acestea sunt destul de prietenoase cu turisti, cainii ce-i insotesc vin sa-ti ceara mancare si eventual sa te joci cu ei.

Ziua a II-a – Traseu 28 iulie – Lacul Avrig – Varful Garbova – Vf. Scara – Vf. Musceaua Scarii – Vf. Serbota – Custura Saratii – Saua Cleopatrei – Vf. Negoiu – Strunga Doamnei – Lacul Caltun (Refugiul Toma Berevoescu)

Dupa o noapte presarata cu cateva rafale de vant, ne trezim, stragem corturile si suntem anuntati de catre Cata ca vrea sa coboare la Cabana Barcaciu si mai apoi la Avrig pentru ca nu se simte in forma si chiar se simte rau. Astfel, ne luam ramas de la el, facem schimburi de lucruri, ii lasam ceea ce nu ne mai trebuie si cerem ceea ce credem ca avem nevoie si ne continuam drumul. La 8:30 el a luat-o pe traseul Punct Albastru, iar noi continuam pe Banda Rosie spre Vf. Garbova situat la 20 minute fata de Lacul Avrig, iar mai apoi urcam pe Varful Scara, loc de unde am vazut pentru prima data Vf. Negoiu.

La aproximativ 1:30 h de la plecare am ajuns in zona Refugiului Scara, care a fost refacut in anii precedentii si care arata cat de cat ok, apoi ne continuam drumul spre Vf. Musceaua Scarii, Saua Serbotei si Vf. Serbota. In aceasta zona ne-am reintalnit cu turmele de oi, nelipsite de pe crestea inalta a Muntilor Fagaras.

Ajunsi pe Vf. Serbota la 3:30 h de la plecarea pe traseu, facem un mic popas si ne gandim la portiunea de lanturi care va urma in Custura Saratii. Despre aceasta zona am auzit destule lucruri, insa majoritatea oamenilor mi-a zis ca este o zona dificila si ca se parcurge in 2-3 h in conditii de rucsac mare si piatra uscata. Dupa scurtul popas, ne luam inima in dintii si pornim pe traseu, chiar la intrare, un domn in tenisi ne spune ca traseul este destul de greu, insa in acelasi timp este foarte placut datorita lanturilor si a privelistii.

La 30 de metri dupa ce am inceput sa coboram am gasit si un slap pierdut si rupt si ne-am intrebat cum este posibil ca sa vii cu slapi prin aceasta zona periculoasa. Aceasta zona este foarte abrupta, insa pe toate portiunile periculoase sunt amplasate lanturi de care sa te prinzi. Pe portiunile dificile am coborat cu fata spre stanca.

Dupa ce am traversat aceasta portiune in 2 h am ajuns in Saua Cleopatrei, de aici se poate evita Vf. Negoiu daca se i-a spre Cabana Negoiu, iar mai apoi se face la dreapta pe Cruce Rosie prin Strunga Ciobanului. In aceasta sa am mancat putin, iar mai apoi am pornit spre Vf. Negoiu ( al 2-lea varf din Romania la inaltime – 2535 m). Odata ajunsi pe varf ne-am facut cateva poze, insa datorita faptului ca vremea se inrautatea am hotarat sa coboram  rapid spre Lacul Caltun, locul unde vom campa.

Coborarea de pe Varful Negoiu am facut-o prin Strunga Doamnei, cealalta varianta mai scurta, si anume Strunga Dracului era inchisa datorita caderilor de bolovani si a unor locuri in care lanturile a fost rupte de acestia. Aceasta coborare a durat aproximativ 1 h, iar la ora 16:00 am ajuns la Lacul Caltun si am inceput sa ne punem cortul. Din cauza ca a inceput fix atunci sa ploua ne-am retras pana la urma in Refugiu Caltun si am stat inghesuiti in aceasta pana s-a terminat ploaia, dupa terminarea acesteia, majoritatea celor aflati la momentul intrarii in refugiu au plecat, astfel incat am ramas doar Eu, Ionut si doua fete din Bucuresti – Mihaela si Tatiana.

Fiind inca devreme, am stat la povesti cu fetele, am aflat ca una dintre ele a facut facultatea la Cluj, iar seara dupa ce a trecut ploaia si s-a luminat am iesit la lac si am vazut si cateva capre negre pe peretii verticali ai Vf. Caltun.

Zilele urmatoare

Categorii: Pe carari de munte | Etichete: , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasa-ti parerea cu privire la acest articol

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

Moromețisme

Kantiana prin ochi de Moromete

Andreea Chiruta

Just another WordPress.com site

S I M P L I S

UNDE MERGEM ... CE GATIM

Sunt Ioan

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

Ana Bacioi

On ne voit bien qu'avec le cœur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

Clubul de Speologie Politehnica

supliment zilnic de speologie

Dan

De la vis porneste totul!

Marius C. Popa

Înapoi, pe verticală! - Drumeţ în munţi şi în memorie.

Alaska 2010

Denali & Mt. Hunter - June 2010 - Expedition sponsored by URSUS

rentacamp

Just another WordPress.com site

WELCOME TO ROMANIA !

With this Blog we want to get you out there and explore this wonderful place called ROMANIA !

The WordPress.com Blog

The latest news on WordPress.com and the WordPress community.

%d blogeri au apreciat asta: